Doua dimensiuni ale fericirii

Credem, adesea, ca fericirea este rezervata doar celor bogati, care au bani sa-si satisfaca orice dorinta. Problema e ca fericirea presupune doua dimensiuni oarecum contrarii. O prima dimensiune care formeaza fundatia pe care se cladeste fericirea personala si care nu numai ca nu necesita bani sau bogatie, ci e problematic sa o atingi cand faci si ai foarte multi bani, anume: pacea sau linistea interioara. A doua dimensiune a fericirii presupune, mai mult sau mai putin, resurse financiare pentru a o putea atinge si este vorba de experientele placute (incepand cu cele mai diverse mancaruri si bauturi si terminand cu cele mai exotice calatorii si aventuri).

Marea dilema a omului este urmatoarea: daca face foarte multi bani, nu prea poate atinge pacea interioara (componenta sine qua non a fericirii); daca nu are foarte multi bani, nu poate avea parte de prea multe si diverse experiente placute.

Celui care face foarte multi bani ii este foarte greu (chiar daca nu imposibil) sa fie linistit interior si odihnit corporal, deoarece facerea, manuirea si pastrarea banilor necesita un epuizant efort intelectual ( mintea lui este permanent ocupata cu variante si combinatii de obtinere a banilor, dar si cu griji sau temeri in legatura cu pastrarea lor in siguranta) si fizic (o alergatura teribila contra timp). Totusi, in putinul timp care si-l poate sustrage din aceasta agitatie financiara (cateva minute pe zi si vacanta de cateva zile pe an sau la cativa ani), el poate avea acces, datorita banilor, la cele mai diverse si placute experiente. Atentie insa, placerea nu este egala cu fericirea, ci este doar o componenta a fericirii. Omul poate fi nefericit chiar in timp ce consuma cele mai placute experiente.

Consolarea celui care nu face multi bani este aceea ca el poate (daca stie cum) sa beneficieze din plin de prima dimensiune a fericirii ( pacea sau linistea interioara) si chiar sa aiba acces la unele experiente placute, in functie de resursele sale financiare sau de alta natura. Este esential sa intelegem faptul ca orice fiinta vie poate gusta din plin o experienta placuta doar prin diferenta. Prin diferenta inteleg trecere de la ceva mai putin bun la ceva mai bun. Cu alte cuvinte, daca nu ai masina si iti cumperi una decenta, diferenta este enorma in termeni de placere experimentata, pe cand daca ai un Volkswagen si iti ei un BMW, diferenta este mica; daca de obicei mergeai vara la strand si anul acesta ai mers la mare, diferenta este destul de mare si astfel si placera experimentata, dar daca mergeai foarte des la mare diferenta este aproape nula; daca mananci de obiecei alimente comune, atunci cand mananci caviar, diferenta augumenteaza experienta, dar daca mananci foarte des numai bunataturi, curand incepi sa nu mai simti nici o diferenta si astfel nici o placere. Toate acestea au loc datorita faptului ca noi oamenii ne plictisim repede odata ce lucrurile incep sa se repete: fie ca e caviar, BMW sau valurile din Antalya.

De retinut si faptul ca fericirea ca stare de spirit este o functie a interpretarii. Altfel spus, ne simtim sau nu fericiti in functie de cum interpretam tot ce se intampla in jurul nostru (ce semnificatie atribuim unui eveniment, gest, fenomen, etc.). Si un ultim lucru, fericirea este un proces sau o calatorie, nu o tinta sau o destinatie, asa ca bucurate de ceea ce experimentezi zilnic!

Angajat sau Liber-Profesionist, Afacerist si Investitor?

Pentru a avea o imagine cat mai clara a modului in care iti poti castiga banii, mi-am propus sa categorisesc rolurile pe care le poti juca in domeniul financiar. Aceasta disecare a rolurilor te poate ajuta sa vezi care este rolul tau actual, ce rol ai mai putea juca pe langa cel actual, la ce rol sa renunti daca nu este profitabil (pe termen lung) si la ce rol sau roluri sa te gandesti pentru viitorul apropiat sau mai indepartat.

Angajatul si Ceilalti. In primul rand, aceste pozitii financiare se pot dispune pe o linie continua cu doua extreme: 1) Angajatul — 2) Toate celelalte roluri. Asta nu inseamna ca nu poti fi salariat si sa ai unul sau mai multe roluri din extrema cealalta, insa e bine de stiut, pentru o mai mare claritate, ca exista angajatul sau salariatul si toti ceilalti. Salariatii reprezinta majoritatea rolurilor economice intr-o societate.

Liber-profesionistul si Afaceristul/Investitorul. Acum putem merge mai departe si sa precizam ce intelegem prin “toti ceilalti”. Acestia reprezinta opusul angajatului si pot fi prezentati in doua categorii oarecum distincte: 1) Liber profesionistul sau mica afacere — 2) Afaceristul (proprietarul afacerii) si Investitorul.

Calea cu o probabilitate mare de reusita este trecerea prograsiva de la o categorie la alta, cu posibilitatea rolurilor concomitente, adica: de la Angajat la Liber-profesionist, de la ultimul la Afacerist, iar de la acesta la Investitor.

Cea mai indezirabila pozitie este cea de angajat sau salariat, deoarece cuantumul salariului tau si ceea ce trebuie sa faci depind de angajatorul tau si nu de tine insuti. Daca esti angajat sau salariat ai cateva variante progresive pentru marirea venitului lunar: 1) Gasirea unei jumatati de norma (part-time), concomitent cu jobul cu norma intreaga; 2) Tranzitia la pozitia de Liber-profesionist, concomitent cu jobul cu norma intreaga; 3) Trecerea totala la rolul de Liber-profesionist.

Ce inseamna sa fii liber-profesionist? Te inregistrezi ca persoana fizica autorizata pentru a practica o anumita meserie. Ca liber-profesionist esti in acelasi timp angajatul tau insuti, afacerist (iti conduci tu insuti mica afacere) si investitor (investesti in mica ta afacere).

Daca esti deja liber-profesionist, urmatoarea treapta de dezvoltare este sa devii Afacerist. Care este diferenta dintre liber-profesionist si afacerist? In timp ce liberul-profesionist este angajat si salariat (chiar daca ii revine si profitul firmei) in propria afacere, afaceristul isi angajeaza oameni pentru toate posturile din firma (inclusiv pentru cel de manager). El nu mai are decat rolul de patron sau proprietar al afacerii, chiar daca se implica in continuare in dezvoltarea afacerii. Astfel are mai mult timp, fie pentru a dezvolta o alta afacere, fie pentru a se bucura de roadele muncii sale de intreprinzator.

Daca esti deja afacerist, nu-ti mai ramane decat sa treci la ultima treapta: Investitor. Este drept ca tot timpul cat esti liber-profesionist sau afacerist esti automat si investitor, daca investesti o parte din banii tai in propria ta afacere. Insa, a fi investitor nu inseamna doar asta. Un Investitor este cel care pune banii sa lucreze pentru el, iar el doar se bucura de profit. Cu alte cuvinte, un investitor este cel care investeste proprii bani in afacerile (profitabile) ale altora. In loc sa-si dezvolte foarte multe afaceri proprii, investitorul identifica afacerile profitabile (sau cu potential pentru viitor) existente, investeste in ele, urmand ca periodic sa primeasca o parte din profitul firmei respective (dividente).

Metoda progresiva de trecere de la un rol financiar la altul are mai multe avantaje decat trecerea neconventionala sau brusca. In primul rand te familiarizezi progresiv cu mediul de afaceri, fara a face greseli care sa te coste iremediabil (una e sa faci o gafa la nivel de liber-profesionist si alta e sa gresesti la nivel de afacerist sau investitor).

Fericirea nu e doar pentru cei bogati

Daca clasificam oamenii, dupa criteriul financiar, in trei clase – bogati, instariti (cei din clasa mijlocie, care castiga aproximativ 2000 Euro/luna) si saraci – care clasa financiara crezi ca este cea mai fericita? Cultura si traditia noastra ne-a invatat sa gandim ca daca vom fi mai bogati, vom fi automat si mai fericiti, ca mai multi bani ne aduc si mai multa fericire. In timp, s-a creat o conexiune intre bogatie si fericire. Dar exista evidente puternice pentru aceasta asumptie sau este doar o prejudecata populara iluzorie?

Aproape toti cred ca oamenii bogati nu pot fi altfel decat fericiti, deoarece ei isi pot satisface aproape orice dorinta. Sunt de acord ca oamenii bogati au mai multe resurse pentru a accede la starea de fericire, dar nu cred ca a fi bogat este o conditie suficienta pentru a fi fericit. Exista o multime de alti factori (sanatatea, timpul liber, implicarea in activitati interesante si placute, conceptia despre lume si viata, temperamentul, etc.) care contribuie la starea de fericire. Daca unii dintre acesti factori nu sunt prezenti, atunci starea de fericire este afectata.

Hai sa analizam conditia oamenilor saraci. Este evident ca aceste persoane nu pot fi fericite daca nu-si pot satisface, mai intai, nevoile de baza: hrana, adapost, etc.. Daca societatea nu-i ajuta sa faca fata problemelor esentiale pentru supravietuire, atunci ei nu vor putea fi vreodata fericiti, chiar daca au parte de anumite momente de bucurie.

Dar ce spuneti despre oamenii instariti (nu bogati)? Sunt ei mai putin fericiti decat cei bogati? Studiile arata ca diferenta dintre nivelul de fericire raportat de oamenii bogati si cel raportat de cei instariti nu este semnificant. Cu alte cuvinte, ca oamenii bogati nu se simt mai fericiti decat cei instariti.

Marea diferenta, in ce priveste cresterea starii de fericire, are loc atunci cand un individ trece din clasa saracilor in clasa mijlocie. Starea lui de bine creste simtitor, deoarece acum isi poate permite: hrana din belsug, o casa decenta, o masina buna si destui bani pentru a calatori si a-si satisface alte dorinte rezonabile. Insa, atunci cand cei bogati isi cumpara o casa mai mare, o masina mai scumpa, diferenta nu este semnificativa (pentru starea lui de bine pe termen lung). Starea lui de fericire creste la inceput, insa doar pentru un scurt moment, deoarece pentru noi oamenii orice lucru, oricat de cool si nou, devine in timp ceva banal (ne obisnuim cu orice lucru nou si vrem apoi altceva mai nou). Prin urmare, starea de bine de la inceput descreste in timp si este nevoie de altceva nou pentru a creste o alta perioada scurta de timp. Oamenii simt fericirea doar prin contrast, cand trec de la o stare inferioara la una superioara.